Prima întâlnire la terapie
Cele mai multe cupluri care ajung la cabinet și solicită terapie de cuplu sunt într-un impas. Cei doi parteneri fie spun fiecare că ceva rău li s-a întâmplat, că nu mai este nimic între ei, fie unul este nervos și se uită urât pe furiș la celălalt, iar celălalt tace ca și cum un secret urât este în acel spațiu dintre ei.
Eu privesc acolo la cei doi și simt până și tăcerea dintre ei, văd nemulțumirile fiecăruia dintre ei și îi văd că au obosit să lupte. Se așează fiecare la locul lui pe scaun și le văd pozițiile corpurilor lor, care spun mai multe decât vor să spună prin cuvintele lor. Îi învăț arătându-le cum să se conecteze unul la celălalt, la nivel de suflet privindu-se în ochi, cum să-si așeze corpurile la nivelul inimii pentru a se simți la nivelul emoțiilor și la nivelul genunchilor pentru a-și sensibiliza corpuile către o posibilă deschidere. Le spun că, aprecierile spuse unul față de celălalt îi ajută să recreeze armonia și să vadă calitățile și lucrurile bune pe care și le fac unul altuia.
E nevoie de multe repetiții pentru a-l simți, vedea și auzi pe celălalt, dar și de a primi și oferi cu încredere și gratitudine ceea ce partenerul îți oferă.
Aceste cupluri mai speră încă la empatie și înțelegere din partea partenerului, iar în această dinamică relațională, mă privesc cu un amestec de încredere și bâjbâială de început că vor fi în stare să depășească dezacordurile dintre ei.
De ce terapie de cuplu?
Scopul terapiei de cuplu este ca prin terapie și psihoeducație, partenerii din culplu să aibă cât mai multe interacțiuni conștiente, și cât mai puține inconștiente. Noi, oamenii ne putem antrena, pentru a fi mai atenți la efectul pe care îl avem unul asupra celuilalt, atunci când criticăm, întrăm în defensivă sau suntem extrem de nervoși și spunem cuvinte pe care, ulterior, le regretăm.
La terapia de cuplu, partenerii învață că pot alege să spună și să facă lucruri, prin care să promoveze grija și bunăstarea față de partener. Orice schimbare pe care o face un partener, provoacă un răspuns în celălalt partener, și tot așa se întâmplă de la unul la celălalt, care duce la o schimbare în dinamica relațională dintre cei doi.
Pentru ca situația să se îmbunătățească este necesar ca cei doi să contribuie pentru binele relației, prin asumare și angajamentele făcute de fiecare partener.
Ce caută aceste cupluri?
E nevoie de mai multe informații despre cine sunt acești oameni și mă pun și pe mine la treabă pentru a-mi îmbunătăți abilitatea de a înțelege ce văd că se întâmplă acolo în spațiul lor relațional.
Ceea ce am învățat din teoria relațională este că ceea ce vedem, și deci, ceea ce cunoaștem, depinde de modul în care privim la celălalt și la relație. Fiecare suntem în căutarea a ceva.
Ce căutam, noi, de fapt ? Este vorba despre conectarea și siguranța în relația de cuplu. Este vorba că partenerii au ajuns să nu-și mai împlinească nevoile în relație. Doar că noi, ca să putem împlini nevoile partenerului, avem nevoie ca noi înșine să ne simțim în siguranță și să avem grijă de noi înșine.
Ce înseamnă să fii conectat și în siguranță cu partenerul?
Este acea senzație specială avută cu mult timp în copilăria noastră mică cu părinții noștri, pe care vag ne-o mai amintim și cu greu o putem descrie. E un dor ce pare să vină din vremurile din copilărie și care câteodată apare în momentele speciale, dar care și dispare. Prin umare, căutăm să regăsim senzația aceasta peste tot, în realizările noastre, în trăirile noastre, în statutul social, în dobândirea puterii și a înfluenței pe care o exercităm asupra lumii și asupra bogățiilor acumulate. Toate aceastea sunt doar subterfugii, substitute inconștiente, niciuna dintre ele nu ne readuce senzația deplină de conectare și nici nu ne satisface vechiul nostru dor. Prezența conștientă a celor care ne-au îngrijit și cu care rezonăm și care au avut grijă de starea noastră de bine, ne-au creat sentimentul de conectare și de siguranță. Astfel am devenit curioși să cunoaștem lumea din jur, și am început să explorăm cu uimire și curiozitate.
Noi, suntem conectați cu tot Universul care ne înconjoară, suntem interconectați. Noi suntem Universul, suntem asemenea lui, fiind parte integrantă din acest Univers interactiv. Conectarea “se întâmplă” la nivel de Univers la nivel de stele, galaxii, planete, iar ceea ce se întâmplă în ființa umană se propagă, la un alt nivel, în Univers. Așadar, așa cum conectarea face Universul să fie Univers, la fel conectarea face să fim oameni. Este în natura noastră să ne conectăm. Conexiunea ne face să ne simțim pe deplin însuflețiți și ne umple existența de trăiri frumoase.
Căutăm să fim conectați pentru a retrăi senzația acea de trăire deplină, cînd nevoile noastre fizice și emoționale ne sunt implinite de cei care ne iubesc și care au grijă de noi și starea noastră de bine. Căutarea și găsirea unui partener de cuplu care să ne împlinească nevoile este încercarea creierului nostru de a reconstrui starea de deplinătate trăită odată în copilăria noastră.
Pentru a ne reconstrui starea de conectare și de siguranță în cuplu este necesar să devenim conștienți și prezenți, să fim iubitori cât se poate de mult, să lăsăm la o parte toate mecanismele defensive, să învățăm să oferim partenerului, dar să și primim iubirea care ne-o oferă.
Astfel, prin exprimarea nevoilor noastre, urmate de împlinirea acestora de către partener, ne vom simți văzuți, auziți, validați, iubiți, compleți, întregiți, conectați și în siguranță.
Pentru fiecare dintre noi siguranța înseamnă ceva diferit, însă atunci când tu faci, sau spui ceva ce îl/o face pe partenerul/-a ta să se simtă bine și protejat/-ă, asta înseamnă că îi oferi siguranță. Bărbatul poate marca multe puncte albe în fața femeii făcând pentru ea multe gesturi mici și pline de atenție și grijă față de ea (să-i țină haina, să-i țină scaunul ca să se așeze, să-i toarne apă în pahar, să o întrebe dacă dorește și ea un ceai atunci când pregătește ceva pentru el).
Cum să trăim în spațiul relațional?
Viața noastră desăvârșită vine din calitatea interacțiunilor pe care le avem cu partenerul nostru.
În mod normal, spunem că un cuplu este format din doi indivizi care interacționează unul cu celălalt de-a lungul timpului. O altă dimensiune relațională este despre ceea ce este între cei doi parteneri care alcătuiesc cuplul.
Dr. Harville Hendix și dr. Helen LaKelly Hunt sugerează că relația semnifică “doi oameni și Spațiul dintre ei”.
Spațiul dintre doi oameni este un câmp energetic care curge între ei. Felul în care cei doi oameni au grijă de spațiul dintre ei determină calitatea relației lor. Spațiul dintre doi oameni nu este un spațiu gol. Spațiul relațional abundă în energie, care determină calitatea legăturii dintre ființele umane. Spațiul relațional depinde de energia pe care alegem să o emanăm înspre acea zonă. Întreaga noastră viață se desfășoară chiar în zona de legătură dintre noi, iar energia Spațiului dintre noi este cea care ne populează universul lăuntric.
Calitatea relațiilor noastre determină calitatea vieții pe care o trăim. (Dr. Harville Hendix și dr. Helen LaKelly Hunt, “Spațiul dintre noi”). “Spațiul dintre noi este un Spațiu Sacru”.
Partenerii dintr-un cuplu învăță ca într-un spațiu de siguranță să poarte conversații sigure. Ceea ce face vorbitul periculos este Monologul: o persoană ascultă și altcineva ascultă. Monologul este periculos pentru că face dintr-o persoană un obiect care ar trebui să accepte punctul de vedere al celuilalt ca fiind adevarul absolut. Conversațiile sigure îi ajută să se vadă cu adevărat unul pe altul și să devină conștienți de experiența pe care o traversează celălalt. Îi ajută să-și dezvolte starea de prezență, cei doi parteneri se validează reciproc, amplificând flxul de energie între cei doi, deci ambii își conservă esența proprie.
Nevoile în cuplu versus nevoiele individuale
În fiecare cuplu apar momente de provocări, nu am întâlnit cupluri care să nu aibă de aceste siatții provocatoare, de altfel, este ceva natural. Despre nevoile noastre ne vine destul de dificil să ni le exprimăm, sau le exprimăm la modul general în fața partenerului, încât acesta nu înțelege ce anume avem nevoie. Mai degrabă, ne exprimăm despre ceea ce nu avem nevoie, sau nu ne place atunci cnd nu suntem mulțumiți, sau nesatisfăcuți. Faptul de vorbi despre nevoile noastre ne face sensibili, vulnerabili în fața partenerului. Mă întâlnesc în cabinet cu cupluri și observ cât de dificil este să se exprime fiecare ce au nevoie.
Totuși, bărbații își comunică mai greu nevoile lor, față de faptul că femeile se deschid mai ușor (ma refer la persoane fără simptomatologie clinică). Este adevărat că și mediul din care provin, familia de bază ne-a modelat caracterul, modul de gândire și comportamentele. Mai mult chiar, modelul de masculinitate promovat de societate și familie este cel care, în cazul bărbaților, promovează ideea că bărbații trebuie să fie puternici, să nu plângă, să fie stâlpul casei, sau să asigure independența financiară și să-si reprime emoțiile. Pentru a-și exprima nevoile, un bărbat este necesar de a fi în contact cu emoțiile sale, de a se deschide și a-și accepta vulnerabilitaea. El are nevoie de a i se acorda spațiul de manifestare și încredere în potențialul său.
Am întâlnit și femei cărora le este dificil să exprime ceea ce își doresc, sau ce senzații au la nivelul corpului lor. Noi oamenii, atât bărbații, cât și femeile avem nevoie să simțim iubire necondiționată și acceptare a ceea suntem.
În cadrul terapiilor, partenerii dintr-un cuplu învață să se aprecieze și să se laude reciproc într-un dialog conștient, astfel, diminuând nivelul de critică dintre ei. Dialogul conștient și conversațiile sigure, pe rând, conduc la coreglare emoțională intre cei doi parteneri, și la conștientizarea impactului pe care fiecare îl are asupra celuilalt. Iubirea este o emoție care se construiște în timp și care necesită anumite acțiuni care să o susțină.
Pentru a ajunge la o discuție despre nevoi, în cadrul terapiei, este așadar un fir destul de lung de urmat. De cele mai multe ori, folosesc întrebări care să-i ghideze pe partenerii din cuplu în a-și identifica nevoile: Ce v-ați dori fiecare să fie diferit în relația voastră?; Care sunt acele dorințe sau vise pe care nu vi le-ați împărtășit până acum?.
Progresele partenerilor se observă de la o ședință la alta, la unele cupluri însă este nevoie de a explora mai mult pe zona din copilărie, de a construi momentele emoționale de tip resursă pentru indivizi și să fie capabili să le integreeze în relația de cuplu.
Să nu uităm că, modificarea propriilor gînduri, comportamente și emoții este un proces care cere timp și energie. De aceea, este important să îi spunem celuilalt că observăm progresele și că ele înseamnă mult pentru noi și cât de mult îl / o apreciem pe partener/-ă.
În calitate de terapeut de cuplu, îi admir sincer pe partenerii care reușesc să rămână în acest process până la capăt, oricât de dificil înseamnă această explorare.
Ai grijă de tine, fii bine cu tine!
Pentru a îi ajuta pe ceilalți oameni, partener, copiii tăi este foarte important să ai grijă de tine. Avem multe modalități prin care ne putem manifesta grija față de noi: să avem grijă de sănătatea noastră, să facem sport, să medităm, sau să ne implicăm în orice alte activități care ne fac plăcere. Atunci când suntem bine cu noi înșine ne este mult mai ușor ca să ne conectăm la noi înșine, cât și cu celălalt.