Meditația creativă și conectarea la Sinele corporal

Meditația creativă și conectarea la Sinele corporal

„Suntem Una cu Universul. Poate că nu știm că suntem conectați, sau poate că nu ne simțim conectați, dar nu se poate să nu fim conectați. Ne naștem integri, aceasta este esența noastră”. 

Harville Hendrix & Helen LaKelly Hunt

Ce este Sinele?

Una dintre cele mai mari nevoi emoționale ale unei ființe umane este aceea de a se simți conectată și în siguranță. Apartenența noastră la lume, sentimentul de adeziune, experiența uniunii în conexiunile noastre cu oamenii din jur și cu natura, este modelată de identitate, de sentimentul nostru de sine, de experiența personală în propria viață.

Sinele este modul nostru prin care experimentăm senzațiile subiective de a fi în viață, în sens mai larg, ne referim la senzațiile, perspectiva și capacitatea individuală de a ne relaționa.

Despre Sine (mine) și relații

Una dintre ele mai dificile relații este cea cu noi înșine. Relația mea cu Mine (sinele cu sinele) mi-a adus mult de lucru și mi-au trebuit ani mulți în care să mă înțeleg, să mă accept, să mă privesc în față și să pot sta cu mine, adică să mă conțin întru-totul. 

E un subiect complex, nu e deloc ușor să poți sta cu tine, să te duci cu tot greul și ușorul tău și să ai relații. 

Relația cu Sinele

„Eu sunt” un Sine Subiectiv (adică, Observ – Observatorul) – am capacitate de autoreflecție asupra mea și mă organizez să operez în această lume, dar ca și un Sine Obiectiv (adică, reprezentarea mentală despre mine așa cum operez în lume, o perspectivă a propriei persoane ca obiect între alte obiecte, să-i zicem “Co-Creatorul” sau Observatul).

Acesta este obiectivul terapeutic al unui proces psihoterapeutic, de a-ți dezvolta capacitatea de autoreflecție, ca să te cunoști și să te înțelegi, să accepți și să normalizezi anumite aspecte din tine și din viața ta relațională, astfel încât să produci schimbările dorite.

Sinele individual se dezvoltă în relații: cu alți oameni, cu propriul corp, cu mediul social, cu natura, rasa, cultura, naționalitatea, lumea afacerilor, context lărgit, religia și transcendentul.

Sinele Corporal 

Sinele nostru este în primul rând și cel mai important, un corp. Dezvoltarea sinelui corporal are cele mai timpurii începuturi, în copilăria noastră mică, prin atașamentul existent între mamă și copil. 

Experiențele timpurii de atingere și de acordare/dezacordare cu mama, sau lipsa acestora, sunt interiorizate de copil ca bază a propriei imagini corporale. Aceste experiențe formează memoria corpului nostru care este, de obicei, accesată prin senzațiile din corp, formate încă din perioada timpurie a dezvoltării noastre, adică stadiul pre-verbal. 

Experiențele trăite de corp prin senzații se numesc experiențe somatice, iar psihosomatica se ocupă cu descoperirea legăturilor dintre minte și corp, cu originea, dezvoltarea, evoluția fiecărei boli și procesul terapeutic. 

Corpul și starea de prezență

Corpul nostru reprezintă ancora noastră în prezent (Aici și Acum). Atunci când rătăcești în gândurile tale pentru a-ți întoarce atenția către tine, te folosești de corpul tău și direcționezi atenția pe respirație. Centrarea în corpul tău este foarte importantă pentru că numai prin corpul tău, care se află întotdeauna în momentul prezent, îți poți accesa întregul tău potențial. Pentru a te ancora în momentul prezent, este necesar să practici respirația conștientă și să duci atenția pe corp.

Oricărui gând emis de noi îi corespunde o emoție, iar mintea și emoțiile se dezvoltă bilateral. Ariile creierului responsabile de aceste emoții emit semnale neuro-chimice influențând corpul. Răspunsul chimic al gândurilor în corp i-a forma senzațiilor corporale. 

Emoțiile sunt întotdeauna conectate cu corpul: senzațiile corporale sunt prima formă pe care o iau emoțiile, iar emoțiile sunt de obicei exprimate prin corp. Când simțim emoții simțim (sau ne imaginăm) ceea ce se întâmplă în corpul nostru. Emoțiile reprezintă procesul în care apreciem într-un mod visceral calitatea experienței pe care o întâlnim și, în mare măsură, pe baza acestor aprecieri, decidem (conștient sau inconștient) cum vom acționa. Adică, noi luăm decizii pe baza emoțiilor noastre, și nu pe baza minții raționale.

Emoția ta influențează fiziologia ta, iar fiziologia influențează starea ta emoțională. 

Ca să înțelegi, îți dau un exemplu: dacă îți schimbi poziția corpului, adică, îți îndrepți spatele, privești cerul, vei observa cum ți se schimbă și starea emoțională. Asta se face prin repetiție pentru că, în acest fel, tu înveți un nou comportament, iar creierului tău (plasticitate) îi sunt necesare un minimum de 28 de zile până la 6 luni, ca să dezvolte noi rețele neuronale responsabile de acest nou comportament.

Practică, practică, practică pentru schimbare și transformare!

Meditația Creativă – instrument terapeutic în tratamentul durerilor fizice și dobândirea unei stări de bine.

Pe lângă psihoterapie, care ajută la conectarea poveștii clientului cu partea sa fizică, Meditația Creativă include instrumente la îndemână și utile orientate spre corp și ne oferă oportunitatea de a lucra atât cu partea dureroasă din corp, cât și cu partea emoțională și senzorială din corp.

O întrebare utilă pe care o adresez unui client în terapie, atunci când împărtășește o experiență, este: „Unde anume în corp simți asta? Pune mâna pe locul în care simți această senzație.”

În practica mea terapeutică, recomand foarte des clienților antrenamentul corporal prin toate tehnicile și metodele pe care eu le cunosc, iar ei rezonează. Precizez că nu toți clienții sunt conectați la propriul corp și este un proces destul de lung, uneori, ca să-i direcționez cu atenția către corp și să se exprime prin noi obiceiuri și comportamente. Antrenamentul corporal include toate tipurile de exerciții și de antrenament: alergare, respirație conștientă, meditații active și creative, antrenament de energizare, etc.

Cele mai des folosite tehnici de meditație creativă recomandate de mine și practicate cu succes de clienți sunt: meditația capului, meditația cerebrală, meditația de palpare a capului și meditația de energizare. 

Mai mult, pentru stările de panică, recomand poziția abandonului și exercițiile de mișcare ale trunchiului corpului, cu mișcări din dansul de împământare. 

În cazul unor cliente, care au o relație precară cu corpul și folosesc mâncarea cu scopul de a-și regla emoțiile, am recomandat și am lucrat cu tehnica dansului cu mâna dreaptă, care le-a adus și o stare îmbunătățită a stimei de sine, precum și sentimentul acela de victorie personală de încredere, că „am reușit”.

Personal, combin tehnici variate din meditația creativă și dans energetic, în funcție de starea și nevoile mele zilnice. Obișnuiesc să-mi pun o intenție de fiecare dată când lucrez cu corpul. Cea mai bună intenție lucrează atunci când nu faci rău altuia. Aplic meditația creativă în orice moment al zilei, seara și uneori și noaptea când, după lungi ore de lucru, nu mai pot adormi. 

Am ajuns să combin simultan într-un program propriu de meditație creativă și dans energetic, astfel: 

• Meditația de energizare îmi aduce un plus de mobilitate și energie, de regulă o practic dimineața. Meditația de palpare a capului și meditația feței, o aplic atunci când sunt obosită de la lucrul la calculator, atingerile ușoare mă destind și mă relaxează.
• Meditația pe gantere o practic mai degrabă seara, după o zi întreagă în care am mers mult pe jos. 
• Meditația cerebrală o aplic atât dimineața, cât și seara, îmi mobilizează și detensionează părțile dureroase ale cefei și coloanei.
• Meditația inimii este binefăcătoare când mă doare capul și vreau să mă relaxez.

Ceea ce am învățat din practica mea, este că, corpul nu trebuie forțat dacă și când ai dureri, că este necesar să ții cont de ceea ce corpul îți transmite, sau ceea ce nu este indicat medical. Un lucru pe care să ți-l iei din acest articol este faptul că suntem oameni compleți, cu nevoi individuale diferite și propriul ritm de dezvoltare și evoluție. Cea mai mare dezvoltare, evoluție și vindecare a noastră are loc în relații sigure, în care să ne simțim conectați cu alții, să ne simțim văzuți, auziți și apreciați.

Autor

Camelia Buligoanea

Psihoterapeut & coach, terapeut relațional